Ţarul Nicolae Alexandrovici, Ţarina Alexandra Feodorovna şi copiii lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Alexei - sunt o icoană grăitoare a ceea ce înseamnă creştinismul autentic în secolul XX, un secol zbuciumat de răzvrătire, de slăbirea credinţei şi de dorinţa de a răsturna valorile creştine în ideea de a le înlocui cu valori secularizate, profane. Ţarul Nicolae este ultimul împărat creştin, uns de Dumnezeu după ritul bizantin autentic, un model de supravieţuire a imperiului de răsărit de altă dată. Acest imperiu rusesc a rezistat eroic până în anul 1918, aşa cum şi Bizanţul a rezistat eroic până în 1453. Asemănarea este izbitoare, Bizanţul a căzut ca şi ţarismul din cauza oamenilor şi a credinţei lor îndoielnice. Mult s-a scris despre Ţarul Nicolae, poreclit Nicolae cel Sângeros sau ţarul labil, condus de "nemţoaică". Puţini însă văd nişte sfinţi în această familie imperială care şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului restaurării creştinismului în Rusia secularizată, laicizată, afectată tot mai mult de inovaţiile apusene care discreditau tradiţia ortodoxă de răsărit. Este greu de acceptat că o prinţesă orfană din statul german Hessen-Darmstadt putut deveni împărăteasă creştină. Este greu de crezut că un tinerel cuminte şi bun la suflet a ajuns împărat. Este foarte greu de observat că soţii Nicolae şi Alexandra s-au iubit cu adevărat, înţelegând taina care i-a unit în Biserica Ortodoxă. Este greu pentru necredincioşi să vadă în împărăteasa Alexandra un model de convertire sinceră. Acest blog este închinat celei mai impresionante familii de martiri din Rusia pentru că aceşti împăraţi au plătit cu sângele lor pentru ca Rusia să fie un pământ al mânăstirilor, al icoanelor bizantine, al monahismului înfloritor. Noi, românii, vedem în Rusia doar umbrele bolşevice ale URSS, vedem un Lenin, un Stalin, vedem implicit pe cei care au suferit de pe urma Rusiei sovietice, tot nişte martiri, de data aceasta pe tărâmul nostru. Frumos ar fi să fim curaţi pentru a le vedea pe toate curate, să ne fie sfinţii sfinţi, creştinii creştini, împăraţii împăraţi, iar lumina noastră să ne fie lumină. Căci dacă lumina din noi este întuneric, cum va arăta întunericul din noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dacă aveţi o părere privind această postare sunteţi invitaţi să v-o exprimaţi!